Satele comunei

Costuleni

Situat pe drumul national DN 28 Iasi-Albita, satul Costuleni a fost stabilit centru de comuna, celelalte localitati fiind situate la distante relativ egale de Costuleni (5 km). Satul a avut, de-a lungul timpului, mai multe denumiri: Rotari (1772), Costuleni-Rotari (1803, 1816), Costulenii de la Lunca sau Costulenii din Lunca (1795), precum si alte variante.

Localitatea este asezata in partea dreapta a raului Jijia, pe valea paraului Covasna, sub poalele dealului Marcociu. A aparut pe suprafata mosiilor vecine Costuleni si Caucesti, care faceau parte din Branistea Domneasca. Printr-un uric din anul 1605, domnitorul Ieremia Movila daruieste mosia Costuleni Mitropoliei Sucevei si mosia Caucesti Episcopiei de Roman, ambele in tinutul Iesilor, foste mosii domnesti.

Prima mentiune a satului Costuleni apare intr-un act dat de domnitorul Stefan Voievod, in anul 1661, prin care se intarea un schimb: mitropolitul ... da satul Caucesti pe Prut, tinutul Iasi, aflat in acelasi hotar cu Costuleni .... Satul a aparut pe malul drept al Prutului, intinzandu-se pana la Jijia si dincoace de aceasta, fapt dovedit intr-un uric din anul 1708, dat de domnitorul Mihai Racovita. Probabil din cauza inundatiilor, locuitorii Costulenilor au plecat, unii spre dealurile din coasta Jijiei, intemeind satul Rotari, denumit si Costuleni-Rotari, altii trecand pe malul stang al Prutului si intemeind pe dealurile din apropiere un sat cu aceeasi denumire, Costuleni, care exista si astazi.

Din punct de vedere administrativ, Costulenii au facut parte din tinutul (districtul, judetul) Iasi, ocolul Braniste, cu exceptia unei scurte perioade (1912-1930), cand apare la Plasa Codru. A fost mai intai proprietatea Mitropoliei, iar din cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea il gasim in proprietatea statului. A fost un sat instarit, cu loc de hrana, aratura, vii, fanete, pasuni. In anul 1888, la 153 de familii erau 1.756 capete de animale (vite, oi, cai, porci), pe la 1864 exista si un iarmaroc, la Movila. Satul a vut mori, biserica, scoala, pravalii.

top

Covasna

Sat ce apartine comunei Costuleni din anul 1947, asezat pe valea paraului Covasna. De-a lungul timpului a cunoscut mai multe denumiri: Covasca, Covasla, Covasna, Covazna, Kowasna, Kavasna.

Asezarea este atestata documentar din secolul al XV-lea, mai precis din data de 1 ianuarie 1454, cand Alexandru Voievod hotareste: am dat manastirii noastre de la Neamt ... din branistea noastra de la Bohotin, si anume, de la drumul care merge catre Nouretu Covasna, cu toate obarsiile ei, iar prisaca sa fie de la marginea Coziei catre dealul cel mare ... . Mosia Covasna, cu vaste paduri, oferea conditii prisacilor, astfel incat alte manastiri (Humor, Dobrovat) si boieri obtin de la domnie locuri de prisaci aici, dupa cum reiese din documentele vremii.

La Covasna exista o puternica breasla a podarilor, oameni scutiti de bir, care intretineau podul de la Tutora, un punct circulat si de importanta militara. Asezata pe loc accidentat, cu dealuri inalte, unele depasind 400 de metri, cu vai adanci, cu zone paduroase, satul nu oferea suprafete indestulatoare pentru culturi cerealiere, in schimb predominau viile si livezile.

Din punct de vedere administrativ, Covasna a facut parte din tinutul Iasului, ocolul Branistei, iar la organizarea administrativ-teriroriala din perioada 1832-1862, a trecut la Tinutul Falciu. Daca in 1820 erau 140 de familii, in 1930 satul numara 461 de familii, adica 1.357 de suflete. Satul are biserica si scoala. Prima biserica a fost pe Dealul Marturiei, unde a fost si prima vatra a satului, adusa de acolo prin 1700, refacuta in 1848, construita din lemn. In 1926 pe locul ei s-a ridicat un alt lacas, din caramida. Scoala a fost infiintata in 1866, cladirea veche fiind inlocuita in 1972.

top

Cozia

Satul a luat fiinta pe valea paraului Cozia, care ar fi dat numele mosiei si satului. Cuvantul "cozia" isi are originea in slavul kosa - capra. Pasunea de pe valea paraului oferea, probabil, conditii pentru cresterea oilor si caprelor. Este insa posibil ca el sa provina si din tatarul kos-nuca, dealurile din jurul paraului puteau sa fi fost acoperite cu plantatii de nuci, care si astazi se gasec aici in conditii naturale de dezvoltare.

Dupa interpretarea unui document din anul 1421, satul exista la acea vreme, fiind locul de intalnire dintre domnitorul Alexandru cel Bun si trimisul regelui Frantei, Carol al IV-lea. Actul de atestare documentara dateaza din anul 1455, cand Petru Voievod daruieste lui pan Duma Micaci loc pe paraul Cozia, langa prisaca manastirii, ca sa-si intemeieze sat. Pan Duma Micaci, probabil primul proprietar al satului, isi avea demult aici asezarea.

In decursul anilor satul Cozia a trecut in proprietatea multor persoane, dupa cum reiese din documente. In anul 1830, in Cozia erau 174 de locuitori, din care 166 erau birnici, satul avea o biserica cu hramul "Sfintii Voievozi", slujita de trei preoti si patru dascali. Erau un numar mare de mori, se practica carausia, prin apropiere trecand drumul Husilor, in plus mai era o mare bogatie: padurea. Aceste lucruri au determinat cresterea numarului de locuitori, in anul 1930 ajungand la 1.184 de suflete.

Din punct de vedere administrativ, Cozia a facut parte din tinutul Iasului, ocolul Branistei, pana la organizarea administrativ-teriroriala din perioada 1832-1862, cand trece la Tinutul Falciu, Ocolul Podoleni. A fost sat care a apartinut comunei Covasna, Raducaneni sau Cozia, pentru ca din anul 1950 sa ramana sat al comunei Costuleni.

top

Hilita

Satul este asezat intr-o zona deluroasa, la izvoarele paraului cu acelasi nume. Satul apare in documente si cu alte denumiri: Digilisa, Ghilista, Halita, Hilija ori Hilitia. Probabil denumirea provine de la toponimul Hulita, locuitor al zonei.

Documentele arata ca mosia Hilita a facut parte din Branistea Domneasca si a fost daruita Manastirii Sucevita, la 28 februarie 1586, fapt intarit de catre Ieremia Movila, la 21 octombrie 1606. Data intemeierii satului, din lipsa documentelor, nu a putut fi stabilita. Prin 1772-1773, satul apare mentionat cu denumirea de Valea Hilitei, ca proprietate a Mnastirii Dobrovat, necunoscandu-se modul cum a ajuns in proprietatea acesteia.

Dupa anul 1775, Hilita are soarta mosiilor din Bucovina, proprietate a mosiilor moldovenesti: au fost cumparate de mai multi boieri moldoveni. Printre proprietarii mosiei s-a numarat si Mihail Kogalniceanu. Fiind o zona deluroasa, cele mai extinse culturi erau cele de vita de vie si pomi fructiferi. Satenii mai obtineau venituri si din carausie la Iasi ori cresterea animalelor. Dealul Vararia, din vestul satului, alcatuit din roci calcaroase, oferea venituri de la carierele si cuptoarele de var.

Din punct de vedere administrativ, Hilita a facut parte din tinutul Iasului, ocolul Branistei, pana la organizarea administrativ-teriroriala din perioada 1832-1862, cand trece la Tinutul Falciu, Ocolul Podoleni. Din anul 1947 Hilita face parte din comuna Costuleni. Numarul locuitorilor a fost cand in crestere, cand in descrestere: in 1859 erau 408 suflete, in 1930 868 persoane.

top

Sate disparute

Pe raza comunei Costuleni au fost si alte sate, unele disparute de mult, altele la inceputul secolului trecut, fiind in fapt inglobate in satele actuale ale comunei sau locuitorii lor asezandu-se in alte sate:

top